Apr 08

Masuri de precautie in folosirea uleiurilor esentiale

In utilizarea uleiurilor esentiale, este important sa va luati cateva masuri de precautie, dupa cum urmeaza:

Nu folositi uleiurile esentiale direct pe piele, deoarece pot cauza arsuri, iritatii si fotosensibilitate. Exista cateva exceptii de la aceasta regula: se pot folosi uleiurile neiritante de levantica sau arbore de ceai nediluate pe arsuri, intepaturi de insecte, acnee si alte eruptii cutanate, dar numai daca pielea nu este extrem de sensibila. Daca un ulei esential va provoaca iritatie, dar totusi doriti sa il utilizati si sunteti siguri ca iritatia nu se datoreaza unei alergii, puteti masa un amestec diluat pe pielea talpii piciorului. Astfel uleiul nu va irita pielea si totusi va intra in corp.

Aveti grija sa folositi doar uleiuri esentiale pure.

Realizati in prealabil un test de sensibilitate. Majoritatea persoanelor cu sensibilitate la arome sintetice nu sunt sensibile la uleiuri esentiale de foarte buna calitate. De asemenea, nu este obligatoriu ca persoanele sensibile, spre exemplu, la ceaiul dintr-o anumita planta sa fie sensibile si la uleiul esential. Daca sunteti nesiguri cu privire la un ulei, faceti un test cu o dilutie de 2% pe pielea cotului sau la ceafa, pe linia de contur a parului, si asteptati 12 ore pentru a vedea daca apare vreo reactie. Daca observati roseata sau mancarime, incercati o dilutie mai slaba sau folositi un alt ulei esential.

Utilizati cu precautie uleiurile esentiale ce produc fotosensibilitate. De exemplu, uleiurile de citrice pot irita pielea, iar unele dintre ele pot chiar cauza pigmentarea pielii dupa expunerea la soare sau lampi solare. Acest fenomen apare mai ales la uleiul de bergamota, care contine bergapten, un fotosensibilizator puternic, ce poate cauza puternice reactii alergice la unele persoane. (Totusi, exista si ulei esential de bergamota fara bergapten.) Uleiul de bergamota este urmat de cel de lamaie, presat la rece, portocal-amar si, intr-o anumita masura, lamaie si grepfrut. Utilizati asemenea uleiuri seara sau asteptati 12 ore inainte de a va expune la soare, dupa ce le-ati folosit.

De asemenea, folositi cu precautie uleiurile care irita membranele mucoase si pielea. Tineti departe de ochi toate uleiurile esentiale.

Nu lasati uleiurile esentiale la indemana copiilor mici. In general, cand folositi uleiurile esentiale ca remedii pentru copii, utilizati o treime sau o jumatate din doza obisnuita pentru adulti si selectati doar uleiurile netoxice. Printre cele mai sigure uleiuri pentru copii se numara cele de levantica, mandarin, portocal-amar, tamaie si musetel roman sau nobil.

Incercati sa variati uleiurile utilizate. Este acceptabil sa folositi pentru ten acelasi amestec pentru o perioada indelungata de timp, fiind vorba despre o portiune mica a corpului, insa aplicatii zilnice ale aceluiasi amestec pe intreg corpul, vreme de peste doua saptamani, nu sunt recomandate. Cel mai bine este sa alternati uleiurile cel putin la fiecare doua saptamani. Utilizarea neintrerupta a unor uleiuri expune ficatul si rinichii la constituenti chimici ce pot deveni toxici in timp.

Nu ingerati uleiuri esentiale in scopuri terapeutice. Autoadministrarea acestor uleiuri necesita experienta si instruire.

Folositi cu precautie uleiurile esentiale in cazul persoanelor in varsta, convalescente sau care sufera de afectiuni grave precum astm, epilepsie sau boli de inima.

Utilizati uleiurile cu precautie in timpul sarcinii, in special in primul trimestru. Chiar si uleiurile care sunt in general sigure pot fi prea stimulante pentru femeile predispuse la avort spontan. Cele mai sigure uleiuri sunt cele florale, cum ar fi cele de trandafir, portocal-amar, levantica, ylang-ylang, musetel si iasomie, precum si cele de geranium, santal, menta si tamaie.

In plus, expunerea indelungata la un ulei esential poate cauza greata, dureri de cap, iritatii cutanate, probleme emotionale sau un sentiment de euforie. Aerul proaspat va ajuta la depasirea acestor simptome.

Iata si o lista cu uleiurile ce pot cauza diverse probleme:

Uleiuri esentiale ce creeaza fotosensibilitate:
 Angelica (Angelica archangelica)
 Bergamota (Citrus bergonia)
 Chimion turcesc (Cuminum cyminum)
 Lamaie (Citrus limon)
 Lamaie-verde (Citrus aurantifolia)
 Opopanax chironium
 Portocal-amar (Citrus aurantium)
 Verbina (Verbena officinalis)
 Virnant (Ruta graveolens)

Uleiuri esentiale ce irita mucoasele:
 Cimbrisor (Thymus vulgaris), exceptand cimbrisorul de linalol (Thymus vulgaris linaloliferum)
 Cimbru (Satureja hortensis, S. montana)
 Cuisoare (Eugenia caryophyllata)
 Ienibahar (Pimenta officinalis)
 Menta (Mentha spicata)
 Oregano (Origanum vulgare)
 Scortisoara (Cinnamomum verum)

Uleiuri esentiale ce irita pielea:
 Ardei (Capsicum annuum)
 Cimbrisor (Thymus vulgaris), exceptand cimbrisorul de linalol (Thymus vulgaris linaloliferum)
 Cimbru (Satureja hortensis, S. montana)
 Cuisoare (Eugenia caryophyllata)
 Oregano (Origanum vulgare)
 Pin pitic siberian (Pinus pumillo)
 Salcie himalayana (Gaultheria procumbens)
 Scortisoara (Cinnamomum verum)

Uleiuri esentiale potential toxice:
(Cateva dintre aceste uleiuri se folosesc extern, iar altele se folosesc la parfumuri)
 Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium)
 Dafin american (Sassafras albidum)
 Inula (Inula graveolens)
 Marar salbatic (Ammi visnaga)
 Migdal amar (Prunus amygdalus var. amara)
 Pelin negru (Artemisia vulgaris)
 Salcie himalayana (Gaultheria procumbens)
 Tuia (Thuja occidentalis)

Uleiuri esentiale foarte toxice, nerecomandate:
 Arnica (Arnica montana)
 Asmatui (Anthriscus cerefolium)
 Boldo (Peumus boldus)
 Camfor maro si galben (Cinnamomun camphora)
 Chimen (Ptychotis ajowan, Carum ajowan)
 Hrean (Cochlearia armoracia, Armoracia rusticana)
 Mesteacan (Barosma betulina)
 Mustar negru (Brassica nigra)
 Narcisa (Narcissus poeticus)
 Nucsoara (Myristica fragrans)
 Obligeana (Acorus calamus)
 Patrunjel (Petroselinum sativum, Carum sativum)
 Pelin alb (Artemisia absinthium)
 Scai de papura (Spartium junceum)
 Spanac tamaios (Chenopodium ambrosioides, C. anthelminticum)
 Tonka (Dipteryx odorata)
 Turmeric (Curcuma longa)
 Vetrice (Tanacetum vulgare)
 Virnant (Ruta graveolens)

Teodor Vasile

Apr 04

Masajul in combinatie cu aromaterapia

Utilizarea uleiurilor esentiale in masaj este o metoda excelenta pentru a spori la maximum puterea vindecatoare a masajului ca atare. Cu ajutorul uleiurilor esentiale, masajul poate avea un puternic efect energizant sau calmant, in functie de aromele si tehnicile utilizate (de exemplu, miscarile rapide energizeaza, pe cand miscarile lente relaxeaza).

Atunci cand se folosesc la masaj, uleiurile esentiale se dilueaza cu uleiuri obisnuite de masaj, inainte de a fi aplicate pe piele. Uleiurile esentiale sunt foarte concentrate, astfel incat pot irita pielea daca sunt aplicate ca atare. Uleiurile vegetale bogate in vitaminele A, E si F sunt calmante, hranesc pielea si o fac matasoasa. Se numesc uleiuri fixate, deoarece moleculele continute raman in planta, in loc sa fie eliberate, asa cum se intampla cu uleiurile esentiale. Aceasta inseamna ca adesea sunt extrase cu ajutorul caldurii sau al solventilor. Exceptie face uleiul de masline, care este presat la rece, desi prin aceasta metoda se obtine mai putin ulei si produsul este mai scump. Daca este posibil, alegeti uleiurile presate la rece sau obtinute cu separatorul de ulei, ceea ce inseamna ca nu au fost expuse la temperaturi mai mari de 43°C.

Spre deosebire de cele ale uleiurilor esentiale, moleculele uleiurilor vegetale sunt mai mari si patrund mai greu in piele, fiind un agent ideal pentru produsele cosmetice. Gradul de saturatie al uleiurilor vegetale reprezinta densitatea acestora. Uleiurile mai saturate raman mai mult timp pe piele si se pot pastra mai mult.

Alti factori ce trebuie luati in considerare sunt mirosul si culoarea. Datorita mirosului subtil si culorii, uleiurile de migdale, alune si seminte de strugure sunt favorite in cosmetica.

Printre uleiurile de aromaterapie obisnuite folosite la masaj se numara:

ULEIUL DE ALUNE. Usor si cu o aroma subtila, acesta se absoarbe usor in piele si este util in amestecurile pentru persoanele cu tenul gras. Este o baza excelenta pentru infuziile cu galbenele si pentru produsele cosmetice.

ULEIUL DE AVOCADO. Este dens, foarte bogat in nutrienti si este foarte bun pentru pielea matura, uscata si sensibila.

ULEIUL DE FLOAREA-SOARELUI. Contine acizi grasi esentiali, este bogat in vitamina E si are un miros usor.

ULEIUL DE GERMENI DE GRAU. Tonifica pielea, reduce petele, poate ameliora cicatricile si vergeturile, are miros puternic. Prea bogat pentru a fi utilizat ca atare, acest ulei este un aditiv util in orice amestec de uleiuri de masaj. Este bogat in vitamina B si, datorita continutului de vitamine A si E, ajuta la marirea duratei de pastrare a amestecurilor. Se adauga in proportie de 10%.

ULEIUL DE JOJOBA. Este preferat pentru parfumuri. Practic, el nu este un ulei, ci o ceara lichida. Nu se oxideaza si nu rancezeste. O cantitate mica (10%) poate fi folosita pentru a se prelungi durata de valabilitate a tuturor amestecurilor de uleiuri. Datorita faptului ca jojoba se aseamana foarte mult cu sebumul, acest ulei este benefic in special pentru piele si este recomandat si in tratamentele pentru scalp.

ULEIUL DE MASLINE. Se utilizeaza in cantitati mici, deoarece are un miros puternic, ce poate concura cu mirosul uleiului esential. Poate fi amestecat cu alte uleiuri si are o textura ideala pentru masaj. Este un agent ideal pentru uleiurile utilizate in remedii medicale precum supozitoarele si balsamurile. Uleiul de masline grecesc are o culoare mai verzuie si este mai acid decat uleiurile de masline italiene sau din California.

ULEIUL DE MIGDALE. Se absoarbe foarte repede in piele, este foarte usor, aproape nu are miros, se pastreaza bine, contine vitamina D si are efecte benefice asupra parului, pielii uscate si unghiilor casante.

ULEIUL DE NUCA DE COCOS. Este uleiul cel mai saturat cu grasimi si este solid la temperatura camerei. Poate fi folosit in combinatie cu alte uleiuri de masaj, sau in amestecul pentru lotiuni si creme de corp. Nu este indicat sa se foloseasca pentru ten, deoarece poate cauza reactii alergice.

ULEIUL DE PORUMB. Contine o cantitate mare de vitamina E, fapt ce previne oxidarea.

ULEIUL DE RICIN.  Este foarte vascos si de obicei nu se foloseste in aromaterapie, dar poate fi adaugat in cantitati mici in amestecuri pentru eczeme, sau pentru afectiuni ale pielii uscate. Specialistii utilizeaza uleiul de ricin pentru a face comprese care sa descompuna tesutul fibros, pentru a spori imunitatea si a detoxifia ficatul.

ULEIUL DE SAMBURI DE CAISA. Este usor, contine vitamina A si este in special recomandat pentru ten, daca pielea este uscata sau matura.

ULEIUL DE SAMBURI DE PIERSICA. Este usor, contine vitaminele A si E si este foarte bun pentru ten. Costul sau este comparabil cu cel al uleiului de migdale, insa are o consistenta mai usoara.

ULEIUL DE SEMINTE DE STRUGURI. Are textura usoara, este inodor si usor astringent, benefic pentru tenul gras si acneic si este unul dintre cele mai ieftine uleiuri. Din pacate, uleiul nu este presat la rece, fapt ce poate duce la alergii, la unele persoane.

ULEIUL DE SOIA. Se absoarbe usor si este bogat in vitamina E.

ULEIUL DE TARATE DE OREZ. Este bogat in vitamina E si acid ferulic, antioxidanti naturali. Este usor si patrunde in piele fara a lasa urme de grasime.

ULEIUL DE TRANDAFIR (Rosa moschata si Rosa rubiginosa). Bogat in acid linoleic gamma, acest ulei picant este benefic pentru regenerarea pielii. Este dens si foarte scump, astfel incat cel mai bine este sa fie combinat cu alte uleiuri, in proportie de 10-20%. Se combina cu uleiul de galbenele pentru tratarea vergeturilor, a arsurilor sau cicatricilor.

UNTUL DE CACAO. Similar la consistenta cu uleiul de cocos, untul de cacao este extras din boabele de cacao si are o aroma distincta de ciocolata. Poate fi folosit in cantitati mici pentru lotiuni si creme si, in combinatie cu uleiul esential de portocal-amar, aminteste de exotismul deserturilor.

 Cateva precizari suplimentare

Atunci cand combinati uleiurile, trebuie sa aveti la indemana uneltele potrivite (sticlute inchise la culoare si o palnie mica). La aproximativ 30 g de ulei obisnuit de masaj se adauga 12-15 picaturi de ulei esential, care pot proveni de la unul pana la trei sau patru uleiuri esentiale. Nu faceti cantitati mari de ulei, deoarece acesta rancezeste repede. Pastrati recipientul sigilat si intr-un loc intunecos si uscat, iar uleiul va rezista pana la trei luni.

Teodor Vasile

Feb 07

Uleiurile esentiale si obtinerea lor

Uleiurile esentiale sunt in general substante lichide, cu aspect uleios, insolubile in apa, solubile in alcool si solventi organici. Au mirosul substantelor volatile pe care le contin, care dau parfumul caracteristic plantelor, florilor, fructelor, semintelor, scoartei copacilor.

Din punct de vedere chimic, uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice si aromatice, aldehide, alcooli, esteri si alti constituenti, predominand insa compusii din clasa terpenoidelor. Desi sunt numite uleiuri, aceste substante nu contin materii grase: o picatura de ulei esential pusa pe o foaie de hartie nu va lasa nicio urma, spre deosebire de una de ulei vegetal.

Dintre sutele de mii de specii de plante, 4.000 produc esente aromatice. Totusi, doar cateva sute produc esente in cantitate suficienta pentru a putea fi extrase.

Extractia esentelor aromatice se face prin trei procedee:
 presare la rece, pentru unele plante (de exemplu, portocala, a carei coaja contine uleiuri esentiale)
 extractie cu solventi, mai ales pentru florile fragile
 distilarea cu vapori de apa, un procedeu inventat in secolul al XI-lea si utilizat frecvent in prezent.

Uleiurile volatile pot fi extrase din diverse parti ale plantei: flori, seminte, frunze, tulpini, coji, radacini, rizomi, tuberculi, muguri florali etc. Iata cateva exemple privind uleiuri esentiale care se extrag din anumite parti de planta:

 Coaja. Din coaja citricelor se obtine uleiul de lamaie (Citrus medica), uleiul de portocale (Citrus aurantium) si uleiul de mandarine (Citrus nobilus).
 Flori. Dintre florile care constituie materii prime pentru uleiurile eterice fac parte cele ale rozaceelor (trandafirul – Rosa damascena), labiatelor (lavanda – Lavandula officinalis), amarilidaceelor (narcisa – Narcisa poeticus, tuberoza –Polianthes tuberosa), leguminoaselor (mimoza – Mimosa argentea), violaceelor (violeta – Viola odorata), oleaceelor (iasomia – Jasminum grandiflorum).
 Fructe. Pentru obtinerea de uleiuri esentiale se folosesc fructe ale plantelor din familia umbeliferelor: coriandrul (Coriandrum sativum), anasonul (Pimpinela anisum), feniculul (Foeniculum vulgare), chimenul (Carum carvi).
 Frunze. In cazul familiei labiatelor, se folosesc frunzele. Dintre acestea, putem mentiona menta (Mentha piperita) si diversele ei varietati, catusnica (Nepeta cataria), din care se poate extrage citralul, busuiocul de camfor (Ocimum canum), in ale carui frunze si inflorescente se gaseste cinamatul de metil si camfor dextrogir, busuiocul cu miros de cuisoare (Ocimum gratissimum), in frunzele caruia se gaseste eugenol. Se mai folosesc si frunzele geraniaceelor, de exemplu ale geraniumului (Pelargonium roseum).
 Radacini. Ulei eteric se extrage din radacinile urmatoarelor plante: aracee (obligeana – Acorus calamus), iridacee (irisul cu toate varietatile sale), graminee (vetiverul – Vetiveria zizamoides).

Extractia uleiurilor esentiale este un procedeu costisitor, din cauza cantitatii mari de materie prima necesara: este nevoie de cca 35 kg de plante pentru a se obtine 1 l de ulei esential si de mult mai mult in cazul unor plante precum trandafirii. Astfel, Robert Tisserand, in lucrarea „Arta aromaterapiei”, afirma ca pentru producerea unui litru de ulei volatil de trandafir bulgaresc este nevoie de nu mai putin de… 2000 kg de petale! Asa se explica preturile mari cerute pentru uleiurile esentiale veritabile. In industria parfumurilor se folosesc insa uleiuri sintetice, care nu sunt adecvate pentru aromaterapie.

Uleiurile esentiale contin cateva sute de tipuri diferite de molecule, fiecare avand proprietati specifice (antiseptice, antibacteriene, imunostimulatoare, decongestionante etc.). De exemplu, salvia contine 250 de molecule diferite, dintre care 75% provin din familia esterilor si 15% sunt monoterpene. Moleculele actioneaza in sinergie, ceea ce explica polivalenta uleiurilor esentiale si spectrul lor vast de actiune. Odata ce se cunosc proprietatile familiei de compusi si concentratia lor in uleiuri esentiale, se pot determina efectele acestora (benefice sau daunatoare).

Totusi, proprietatile uleiurilor esentiale nu trebuie confundate cu cele ale frunzelor sau florilor unei aceleiasi plante. De asemenea, nu trebuie confundate uleiurile esentiale nici cu esentele culinare si parfumurile. Uleiurile esentiale sunt foarte concentrate in elemente chimice active si pot prezenta anumite riscuri. Unii compusi sunt agresivi in raport cu pielea sau mucoasele, altii pot fi toxici in doze mari sau daca sunt utilizati pe o perioada lunga de timp.

Cat priveste utilizarea interna, trebuie stiut ca unii compusi (cum ar fi cetonele) sunt toxici si nu trebuie niciodata sa fie absorbiti. In principiu, uleiurile esentiale nu trebuie sa fie ingerate in stare pura. Ca si in cazul medicamentelor, trebuie sa va conformati recomandarilor de utilizare.

Un alt lucru de retinut este ca una si aceeasi planta poate include mai multe specii, fiecare avand componente diferite. De exemplu, lavanda (Lavandula) are mai multe specii, printre care: officinalis, latifolia, stoechas etc. Ca atare, numele latin intreg este cel care indica specia de planta. Locul unde este cultivata (clima, altitudinea, compozitia solului) poate de asemenea sa influenteze compozitia chimica a unei plante.

Pastrarea uleiurilor volatile
Uleiurile esentiale se pastreaza ferite de lumina si caldura. Daca sunt pastrate in conditii optime, sunt utilizabile si cativa ani de zile. Uleiurile care tin cel mai mult, si devin mai bune pe masura ce trece timpul, sunt de obicei rasini dense, precum tamaia si smirna, esente lemnoase precum santalul, radacini precum cea de vetiver si alte uleiuri, inclusiv nardul si paciuli.

Teodor Vasile

Jan 06

Aromoterapia si indicatiile sale terapeutice

 Aromoterapia este o terapie complementara naturala, o ramura a fitoterapiei care ajuta la ameliorarea sau vindecarea diverselor boli prin folosirea esentelor aromatice volatile extrase din unele plante.

 Aceasta metoda combina uleiurile esentiale pentru a obtine un efect de calmare, de echilibrare hormonala si emotionala, de eliberare a stresului, energizare, regenerare, cunoscut fiind faptul ca mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decat simtul gustativ. Atunci cand inhalam un ulei esential, se realizeaza o comunicare cu partea creierului numita sistemul limbic, centrul controlului emotional, responsabil pentru reglarea apetitului, a capacitatii sexuale si a stresului. Atunci cand actionam asupra mirosului putem obtine niste efecte neasteptate in terapie, deoarece aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral.

 Uleiurile esentiale volatile sunt extracte din plante (radacini, seminte, scoarta, frunze) care se evapora la o anumita temperatura si pot fi folosite prin masaj, baie, vaporizare si inhalatii. Esentele se extrag de obicei prin distilare, presare sau extractie cu solventi organici, cantitatea de esenta prezenta intr-o anume planta variind de la 0,01% la 10% sau chiar mai mult.

 Practica aromoterapiei este extrem de veche. Egiptenii antici, se pare, ajunsesera sa foloseasca esentele inclusiv la imbalsamarea mumiilor (in mormantul lui Tutankhamon s-au gasit recipiente care au continut candva substante sau produse aromate folosite in acest scop). Totusi, de-abia in secolul al XIX-lea apar primele cercetari stiintifice cu privire la actiunea terapeutica a uleiurilor esentiale extrase din plantele aromatice, odata cu aflarea structurii hidrocarburilor terpenice.

 Mecanismele de actiune ale uleiurilor eterice nu sunt inca complet descifrate. Ele actioneaza atat la nivel local, cat si general, prin intermediul mirosului si cu ajutorul respiratiei patrunzand in insasi fiinta si constiinta noastra, fiind considerate mediumuri subtile care ne dirijeaza emotiile, perceptiile si reactiile. Unii vorbesc chiar despre o anume „vibratie subtila” care activeaza al saselea simt, ca perceptie extrasenzoriala.

 Indicatii terapeutice ale aromoterapiei

Au fost identificate peste 80 de proprietati apartinand celor 40 de uleiuri esentiale utilizate in mod curent. Aromoterapia are drept efect diminuarea anxietatii si ameliorarea starii de spirit a persoanelor internate in spital sau aflate inaintea unei interventii clinice. De asemenea, aromoterapia poate fi combinata cu masajul, pentru sporirea efectelor benefice ale acestuia din urma asupra starii de spirit a pacientilor. De exemplu, uleiul esential de levantica, asociat cu masajul, poate fi un tratament eficient impotriva formelor usoare de insomnie.

 Unele uleiuri esentiale relaxeaza musculatura (maghiranul si piperul negru), altele ajuta digestia (nucsoara si menta), stimuleaza circulatia sangvina (rozmarinul si busuiocul), repara celulele lezate (levantica si helichrysum) sau ajuta la detoxifiere (grepfrutul si ienuparul). In plus, exista cateva uleiuri esentiale care maresc imunitatea, ajutand corpul sa se vindece singur. Aceste uleiuri pot stimula productia de celule albe, iar unele dintre ele (cum ar fi arborele de ceai si levantica) sunt antitoxice in caz de intepaturi de insecte.

 Este important de remarcat ca uleiurile esentiale sunt probiotice si, spre deosebire de remediile conventionale, care pot crea reactii adverse, uleiurile esentiale actioneaza doar asupra bacteriilor patogene. Mai mult, bacteriile nu devin imune la uleiurile esentiale, asa cum se intampla cu medicamentele.

 Aceste uleiuri actioneaza rapid asupra corpului. Unele dintre ele sunt detectabile in aerul expirat la cateva minute dupa aplicare si sunt eliminate din corp dupa cateva ore.

 Un alt avantaj al aromoterapiei este faptul ca esentele pot fi aplicate direct pe zona cu probleme, prin dilutie in uleiuri vegetale de masaj, prin bai sau inhalatii.

 Uleiurile esentiale au proprietati:

  • antialgice, analgezice si anestezice
  • antihistaminice
  • antiinfectioase: antibacteriene, antimicotice, antivirale, antiparazitare
  • antiinflamatorii
  • antireumatismale
  • antispasmodice
  • antitoxice
  • afrodiziace
  • calmante, hipnotice si anxiolitice.

Teodor Vasile